Cum putem salva o conversație de capcana interpretărilor greșite

M-am tot gândit dacă să încep acest articol cu Scott Adams sau cu Antonio Damasio. Scott Adams a câștigat pentru ca ne putem identifica instant cu situația prezentată de el în aceste imagini.

 

 

Eu am avut partea mea de astfel de discuții. Privind înapoi, unele din ele par lipsite de sens, altele comice și multe de-a dreptul jenante. Însă toate, fără excepție, sunt neproductive. Însă știu că nici retrospectiva rațională și nici remușcarea pe care o simt nu sunt suficiente pentru a împiedica aceste situații să apară în viitor.

Deci, de ce se întâmplă asta. Și aici intră domnul Damasio în scenă.

În cartea sa fundamentală, Descartes Error: Emoție, rațiune și creierul uman, el a avansat ipoteza conform căreia emoțiile și rațiunea sunt legate intrinsec, deoarece ambele sunt susținute de aceleași regiuni ale creierului.

Atât regiunile creierului "de nivel înalt", cât și cele "de nivel inferior"[...] cooperează în a face posibilă rațiunea. Nivelurile inferioare din edificiul neural al rațiunii sunt aceleași care reglementează procesarea emoțiilor și sentimentelor, precum și funcțiile corpului necesare pentru supraviețuire. La rândul lor, aceste niveluri inferioare sunt în legătură directă și reciprocă cu aproape fiecare organ, plasând astfel corpul în centrul proceselor care generează cele mai înalte mecanisme ale raționamentului, luării deciziilor și, prin extensie, ale comportamentului social și ale creativității. Emoția, sentimentele și funcțiile biologice, toate joacă un rol în ceea ce numim rațional.

Prin urmare, devine evident că nu poți interacționa niciodată cu o altă persoană într-o manieră 100% rațională, indiferent cât de mult ai încerca. Întotdeauna vei declanșa la celălalt un răspuns emoțional și de aici încep de regulă problemele :)

Într-un interviu foarte insightful, Brene Brown explică modul în care emoțiile noastre deturnează o conversație și o transformă într-o narațiune personală care se folosește de discuție ca punct de plecare în timp ce impregnează toate detaliile cu ... frică. Frică, pentru că de milioane de ani aceasta a fost emoția de bază la care creierul nostru inferior a fost antrenat să răspundă.

Situația cea mai des întâlnită este cea în care vorbești cu cineva și vezi că își dă ochii peste cap, ceea ce îți declanșează ție un răspuns emoțional asociat cu o gândire de tipul "Această persoană este exasperată de ceea ce spun!", concluzie care te face să  vorbești și să acționezi ostil. Însă, în 9 cazuri din 10, daca ai avea curajul să întrebi persoana respectivă de ce și-a rotit privirea,  cel mai probabil ai primi un răspuns de genul: "Ai spus ceva despre prietenul tău medic și asta mi-a adus aminte că azi trebuia să îmi o fac o programare la medic însă am uitat complet." Nu-i așa că asta ar schimba complet situația? Pentru că un alt lucru pe care creierul nostru inferior îl face este să îți dea impresia că tot ce se întâmplă este despre tine. Chiar și situațiile care nu au nicio legătură directă cu tine. Ca toate acele contexte în care trebuie să fii prezent dar nu sunt organizate în mod specific pentru a răspunde nevoilor tale. Ceea ce reprezintă, probabil, 90% din situațiile cu care te confrunți zilnic.

Ce putem face pentru a preveni aceste situații neproductive în care reacționăm la o falsă interpretare a reacției celuilalt?

În primul rând, putem învăța să recunoaștem simptomele și factorii care declanșează aceste narațiuni personale încărcate de emoții. Acestea variază de la o persoană la alta dar toate generează același tip de răspuns inițial: o reacție de ostilitate, o tensiune, urmate de un sentiment de închidere în sine și de dorința de a ne teleporta în alt loc pentru a pune capăt situației respective.

Apoi, pauză un moment. Pema Chodron, un renumit călugăr budist, are o carte minunată despre creșterea conștiinței de sine și trăirea în momentul prezent. Este intitulată sugestiv "Nu mușca cârligul!".

La un moment dat, vei avea curajul să împărtășești povestea declanșată cu partenerul de conversație sau cu audiența căreia te adresezi: "Uite, văd că îți rotești ochii și povestea pe care o compun în sinea mea este că ceea ce spun te exasperează. Hai să lămurim dacă așa stau lucrurile pentru a putea merge mai departe!". E greu de făcut la început, știu. Și eu încă mai am de lucru cu mine pentru a reuși de fiecare dată.  Dar chiar dă roade, atât din punct de vedere rațional, cât și din punct de vedere emoțional. Și te ajută să nu muști din momeală.

Loading Conversation