3 calități ale unui lider de țară – ce apreciază noile generații?

Vorbim tot mai mult despre calitățile și defectele liderilor care conduc astăzi lumea iar campania pentru prezidențiale aduce în prim plan o întrebare cheie: ce competențe ar trebui să aibă un președinte de țară?

 

Deși nu există un răspuns universal valabil, studiile efectuate de Center for Creative Leadership, una dintre cele mai prestigioase organizații de leadership, arată că există un set de calități considerate „de bază” pentru rolurile de conducere, rămase neschimbate de-a lungul timpului: responsabilitatea, inteligența, curajul, optimismul, încrederea. Cu toate acestea, actualele generații de alegători par să modifice această listă „standard” și să pună tot mai mult accent pe următoarele trei competențe: 

1.      Capacitatea de comunicare

2.      Carisma

3.      Implicarea și responsabilitatea socială

 

Pentru generațiile Y și Z, brandul personal poate fi cel mai relevant atribut al unui candidat iar abilitățile de comunicare sunt o parte importantă din acest „pachet” de marketing. Ele se măsoară prin toată paleta competențelor legate de interacțiunea cu ceilalți, de la mesajele directe pe care un lider le transmite verbal sau în scris, până la mesajele indirecte pe care acesta le exprimă prin limbaj non-verbal, atitudini, comportamente, stil de viață, preferințe vestimentare, culinare sau muzicale, manifestate atât în aparițiile publice, cât și în cele private.

 

Importanța acestor vectori de comunicare a crescut exponențial o dată cu digitalizarea și noile platforme sociale. Gradul de expunere al potențialilor lideri este mai mare decât oricând iar acest lucru aduce cu sine o presiune uriașă către a compune permanent o imagine „dezirabilă”. Altfel, orice greșeală este „viralizată” instant iar costurile se pot plăti în „monede” de hating sau bullying. Pentru inspirație și exemple concrete, putem accesa oricând contul de Twitter al lui Donald Trump sau infinitul avatar local de pamflete și imagini (mai mult sau mai puțin trucate) cu prim-ministrul Viorica Dăncilă sau alți politicieni. La polul opus, Papa Francisc al II lea este invocat în multe studii drept exemplu de urmat pentru modul în care reușește să comunice valorile din discursul oficial și prin alegerile sale neoficiale: locuința simplă pe care a ales-o, timpul pe care îl petrece cu oameni defavorizați, călătoriile cu buget redus etc. Modelul său amintește că tot „comunicarea” este cea care conturează și susține „povestea” fiecărui lider: de unde vine, cum a copilărit, ce familie are, ce provocări a învins etc. și e un element care influențează semnificativ percepțiile votanților, putând atrage valuri de empatie sau antipatie.

 

În cazul abilităților de comunicare, vestea bună este că se pot învăța și cultiva cu ajutorul training-urilor și consilierilor de imagine. Vestea proastă e că acest lucru ar trebui realizat înainte de campanie.

 

Un alt element de leadership devenit tot mai important pentru noile generații este carisma. De multe ori auzim despre un candidat comentarii de genul „este competent dar îi lipsește carisma”. Inițial, Max Weber definea carisma drept un tip de autoritate bazată pe anumite caracteristici „speciale”, eroice sau religioase, pe care oamenii le atribuiau unui lider, cu sau fără legătură cu trăsăturile sale reale.

 

Între timp, termenul de carismă s-a transformat iar azi se referă la abilitatea unui lider de a se face plăcut și de a stârni admirația celorlalți grație unui mix subiectiv de trăsături de personalitate și/ sau calități fizice. Gândiți-vă la Petre Roman versus Victor Ciorbea. În SUA, un exemplu clasic de lider propulsat pe baza carismei este considerat Ronald Reagan, președintele american care a câștigat două mandate la rând și atinsese la retragere o cotă de popularitate de 66%, fiind de profesie un actor binecunoscut. Marele avantaj al liderilor carismatici este atașamentul emoțional și loialitatea follower-ilor, care poate scurta considerabil drumul de la un Like la o ștampila cu Votat.

 

Ca și în cazul competențelor legate de comunicare, relevanța carismei a explodat o dată cu social media. Noile platforme sociale au reușit să construiască o industrie fără precedent de „lideri” online (bloggeri, vloggeri etc.) dezvoltați aproape exclusiv pe bază de carismă, cu toate că psihologii consideră această cultură una narcisistă. Însă în mod cert, aceste noi tipologii de „lideri” influențează viziunea tinerilor asupra leadership-ului de succes.

 

O altă calitate valorizată tot mai mult de tinerii votanți pare să fie responsabilitatea socială. Luna trecută, numele adolescentei Greta Thunberg a devenit faimos peste noapte tocmai pentru că activista de 16 ani i-a pus la zid pe unii dintre cei mai importanți lideri ai planetei, amenințând că generația ei nu îi va ierta pe conducătorii care „ignoră schimbările climatice”. Mulți analiști au etichetat faimosul discurs al Gretei drept un simbol al viziunii generației Z, atrăgând atenția că „responsabilitatea civică” va fi un criteriu de care tinerii vor ține cont tot mai mult atunci când își vor desemna reprezentanții.

 

Pentru noile generații, stilul de comunicare, carisma și responsabilitatea socială par să fie parte din kit-ul esențial de leadership. Rămâne de văzut în ce măsură candidații noștri la președinție vor reuși să manifeste aceste calități pentru a convinge segmentele tinere de electorat.

 

Loading Conversation